Sistemul electoral din Noua Zeelandă și drepturile de vot
Sistemul electoral parlamentar din Noua Zeelandă funcționează în conformitate cu principiul proporționalității mixte (MMP), un sistem care a fost în vigoare de la alegerile din 1996. Această structură a înlocuit sistemul First-Trecut-the-Post (FPP) care a fost folosit pentru cea mai mare parte a istoriei politice a națiunii. Introducerea MMP a urmat unui referendum organizat în 1993.
În conformitate cu cadrul MMP, neozeelandezii participă la alegeri prin două voturi secrete distincte. Primul vot este desemnat pentru un anumit candidat care candidează într-un electorat, care este o circumscripție electorală geografică definită. Al doilea vot este votul partidului politic, care permite alegătorului să selecteze formațiunea politică pe care dorește să o vadă reprezentată în guvern.
Structura parlamentară și alegerile
Parlamentul Noii Zeelande este format dintr-o singură cameră, Camera Reprezentanților. În timp ce numărul membrilor Parlamentului (deputaților) este de 120, numărul total poate fluctua ușor din cauza includerii locurilor suspendate, în funcție de rezultatul electoral. Principiul fundamental care guvernează reprezentarea este că numărul total de parlamentari al unui partid într-o legislatură parlamentară este determinat de cota sa totală din votul partidului politic.
Calendarul alegerilor parlamentare generale este reglementat de Legea Constituției din 1986 și de convențiile politice stabilite. În timp ce alegerile au loc, în general, aproximativ o dată la trei ani, precedentele istorice arată că mandatul parlamentar a variat. De exemplu, termenul a fost stabilit la cinci ani prin Legea Constituției Noii Zeelande din 1852, înainte de a fi redus la trei ani în 1879, din cauza preocupărilor legate de puterea guvernului central.
Eligibilitatea și drepturile de vot
Noua Zeelandă are o istorie de extindere a dreptului de vot; în 1893, a devenit prima țară autoguvernată care a acordat femeilor dreptul de vot. Teoretic, acest lucru a stabilit votul universal din 1893, deoarece tuturor adulților cu vârsta de 21 de ani și peste li s-a permis să voteze în acel moment (vârsta de vot a fost redusă la 20 de ani în 1969).
În Noua Zeelandă contemporană, în general, toți rezidenții permanenți și cetățenii cu vârsta de 18 ani sau mai mult sunt eligibili să voteze. Cu toate acestea, există excepții specifice de la această eligibilitate. În plus, în timp ce vârsta generală de vot este de 18 ani, regulile de vot aplicate coloniștilor europeni nu s-au aplicat în cazul Māori, rezultând într-o situație unică în care șapte locuri în Parlament sunt alese exclusiv de alegătorii Māori.
Comisia Electorală Independentă este responsabilă de desfășurarea acestor alegeri generale. Pentru a rezuma mecanica de bază a procesului de votare:
- Alegătorii au votat în secret.
- Primul tur de scrutin este pentru un candidat al electoratului.
- Al doilea vot este pentru un partid politic.
- Alegerile au loc, în general, o dată la trei ani.
Aceste mecanisme electorale garantează că reprezentarea în Camera Reprezentanților reflectă sprijinul proporțional acordat partidelor politice din întreaga națiune.
Acest articol a fost redactat cu ajutorul AI, pe baza mai multor relatări din presă, și este revizuit de editorii noștri conform principiilor editoriale. Standarde editoriale · Sesizări și contact
Comentarii 0