Impozitarea în Noua Zeelandă
Departamentul de Venituri Interne (IRD), o agenție de servicii publice, colectează impozite la nivel național în numele guvernului neozeelandez. Statul percepe impozite naționale pe veniturile personale și de afaceri, precum și pe furnizarea de bunuri și servicii. Impozitul pe profit se aplică în situații limitate, cum ar fi vânzarea unor proprietăți de închiriere în termen de 10 ani de la cumpărare. Unele „câștiguri”, cum ar fi profiturile din vânzarea drepturilor de brevet, sunt impozitate ca venit – impozitul pe venit se aplică tranzacțiilor imobiliare în anumite circumstanțe, în special speculațiilor.
Până în 2026 nu există taxe pe teren, dar impozitele pe proprietate (ratele) locale sunt gestionate și colectate de autoritățile locale. Unele bunuri și servicii au o taxă specifică, denumită acciză sau taxă, cum ar fi acciza la alcool sau taxa de jocuri de noroc. Acestea sunt colectate de o serie de agenții guvernamentale, cum ar fi Serviciul Vamal din Noua Zeelandă.
Reforma fiscală și ratele
Noua Zeelandă a trecut printr-un program major de reformă fiscală în anii 1980. Rata marginală a impozitului pe venit a scăzut de la 66% la 33% (modificată la 39% în aprilie 2000, la 38% în aprilie 2009, la 33% la 1 octombrie 2010 și înapoi la 39% în aprilie 2021) și impozitul pe profit a scăzut de la 48% la 28% (modificat la 30% în 2008 și la 28% la 1 octombrie 2010).
Taxa pe bunuri și servicii, introdusă în 1986, s-a aplicat inițial la o cotă de 10% (atunci 12,5% și acum 15%, până la 1 octombrie 2010).
Jurisdicția fiscală și istoricul
Noua Zeelandă are jurisdicția de a impozita persoanele fizice pe bază de reședință și sursă. Sub rezerva unei scutiri în temeiul unui acord de evitare a dublei impuneri, rezidenții din Noua Zeelandă sunt obligați să plătească impozit pe venitul lor mondial, în timp ce nerezidenții sunt obligați să plătească impozit doar pe venitul provenit dintr-o sursă neozeelandeză.
Impozitul pe venit a fost introdus în Noua Zeelandă de către guvernul liberal în 1891. Impozitul nu s-a aplicat persoanelor fizice cu venituri mai mici de 300 de lire sterline pe an, ceea ce a scutit cea mai mare parte a populației, iar cota de top a fost de 5%. Cele mai multe venituri guvernamentale au provenit din taxe vamale, terenuri, deces și timbru.
În timpul Primului Război Mondial, veniturile din impozitul pe venit au crescut foarte mult, devenind cea mai mare sursă de impozit, în locul taxelor vamale. Dar, totuși, doar 12.000 de oameni dintr-o populație adultă de 700.000 de locuitori au câștigat peste pragul de 300 de lire sterline și au fost impozitați.
Rata de top a fost de 60% în 1982, până când guvernul național al lui Robert Muldoon a ridicat-o la 66% în acel an.
- Rezidenții din Noua Zeelandă sunt obligați să plătească impozit pe venitul lor din întreaga lume.
- Nerezidenții sunt obligați să plătească impozit numai pe venitul obținut dintr-o sursă din Noua Zeelandă.
- Topul cotei marginale a impozitului pe venit este de 39% până în aprilie 2021.
Problemele includ: impozitele pe afaceri și efectul asupra productivității și competitivității companiilor din NZ diferențe în tratamentul diferitelor tipuri de venituri din investiții norme fiscale internaționale.
Acest articol a fost redactat cu ajutorul AI, pe baza mai multor relatări din presă, și este revizuit de editorii noștri conform principiilor editoriale. Standarde editoriale · Sesizări și contact
Comentarii 0